Termenul de cautare trebuie sa contine minim 3 caractere.
Drapelul national, arborat, purtat pe brate sau pe umeri, fluturat cu mandrie sau cu manie, este simbolul libertatii si identitatii noastre nationale.
Adoptat ca simbol al natiunii in prima zi a victoriei revolutiei burghezo-democratice (1848-1849), 14-26 iunie, odata cu abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu si instaurarea Guvernului provizoriu de la Bucuresti, tricolorul a fost instituit ca drapel national prin promulgarea decretului nr.1.
Revolutionarii de la 1848, au arborat steagul tricolor, ca simbol al luptei lor, dandu-i denumire de „stindard al libertatii”. Prin decretul guvernamental nr. 252/13 iulie 1848, pentru a evita orice neintelegere, se preciza ca stindardele vor fi tricolore, culorile fiind: albastru inchis, galben deschis si rosu carmin, dispuse vertical, aranjate in urmatoarea ordine : „langa lemn vine albastru, apoi galben si apoi rosu falfaind“.
Odată cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, culorile steagului sunt dispuse insa pe orizontala. Primul drapel din 1859, arborat pina in 1862, a avut fasia albastra plasata sus, urmata, in a doua parte a domniei lui Cuza, de dispunerea fasiei rosii in partea superioara.
Venirea lui Carol I, schimba steagul, benzile fiind dispuse pe verticala , Romania aliniindu-se regulilor respectate de steagurile europene.
Ziua Drapelului National marcheaza ziua de 26 iunie 1848, cand Guvernul revolutionar a decretat ca Tricolorul : rosu, galben si albastru, reprezinta steagul national al tuturor romanilor.
Impartirea in mod egal a celor trei culori reprezinta principiul egalitatii.
Orientarea in sus al celor trei culori semnifica verticalitatea .
Cifra trei este numarul perfect.